Ceaiul negru și „gradele” sale

Ceaiul negru este cel mai comun tip de ceai, reprezintă până la 85% din consumul total de ceai din lumea occidentală.

În procesul de fabricare a ceaiului negru sunt mai multe etape: ofilirea ( scopul procesului este de a reduce conținutul de apă și înmuia frunza astfel încât să reziste procesului de ,,rostogolire”), rostogolirea (rularea) in cilindri speciali (are rolul de a sparge pereții celularii ai frunzei și de elibera enzimele din compoziție și uleiurile esențiale, care vor da culoarea și aroma ceaiului), oxidarea (fermentarea), în timpul fermentării, frunza verde este transformată în ceai negru, timpul de oxidare variază de la un produs la altul, uscarea (arderea) ceaiului, aerul fierbinte este trecut peste frunzele de ceai pentru a dezactiva enzimele de fermentare, prin acest proces se reduce nivelul de umiditate la 2-3% și ultimul sortarea frunzelor.

Ceaiul negru este împărțit în patru grade: ,,leaf grades” (frunze integrale), ,,broken grades” (frunze rupte), ,,fannings” (bucăți fărâmițate de frunze) și ,,dust grades” (praful de ceai).

Fiecare gard este împărțit în mai multe categorii:

Orange Pekoe, de exemplu, care este cel mai mare grad, oferă un gust foarte ușor și moale, în timp ce praful, care este cel mai mic, oferă cel mai puternic gust. Fiecare clasă are propriul său caracter particular.

Ceaiul negru este complet oxidat și are un aspect mai închis, o aromă mai puternică și un conținut mai ridicat de cofeină în comparație cu celelelate tipuri de ceai.